Ştefan Epure

Autorul acestei realizări valoroase este Ştefan Epure, poet cu har şi profesor de prestigiu din Oneşti. Cartea acestuia reprezintă o frumoasă simbioză a unor vechi şi statornice preocupări ştiinţifice ale autorului, pasionat de două domenii complementare: toponimia (numele de locuri) şi istoria, între care există un raport reciproc şi condiţionat, aflat la confluenţa geografiei, istoriei, folclorului şi lingvisticii. Vreme de decenii, Ştefan Epure a cercetat zona din care este originar şi unde se presupune că a copilărit şi Ştefan cel Mare (o aflăm şi din nuvela lui Nicolae Gane, Stejarul din Borzeşti). Prin anchete directe şi pe baza investigaţiei din arhive şi muzee, el a reuşit să adune peste o mie de nume topice, foarte interesante, ca vechime, origine şi evoluţie, din Valea Trotuşului mijlociu, arie cu cincizeci de localităţi, între care şi oraşele:Oneşti, Tîrgu Ocna şi Comanesti. În acest fel, cercetarea lui Ştefan Epure completează, cu excelente rezultate, alte contribuţii importante semnate de Corneliu Stoica, I. Ghinoiu, D. Ichim, Iulia Văcăraşu şi soţii Verde. Scopul lucrării este afirmat de autor chiar în Argument (p. 10): să realizeze “o contribuţie ştiinţifică care să contribuie la cunoaşterea istoriei, geografiei şi graiului din Valea Trotuşului”.
Pe baza unor criterii ştiinţifice şi coroborînd datele istoriei, arheologiei, folclorului, geografiei şi dialectologiei, autorul analizează, cu perspicacitate şi orizont, un material faptic bogat şi extrem de interesant, prin importante raportări socio-culturale necesare şi justificate. Atît toponimia majoră cît şi cea minoră sînt supuse unei riguroase analize, cu invocarea unor temeinice şi noi argumente sau puncte de vedere, care ţin cont, în fiecare caz, “de poziţia geografică, dimensiunile şi frecvenţa împrejurărilor istorice”, în măsură să explice, cu rigoare şi procedee adecvate, originea, localizarea, vechimea (inclusiv dispariţia sau înlocuirea – de multe ori cu caracter oficial – numelor de locuri din zona cercetată), răspîndirea, atestările istorice, variantele fonetice şi (lucru destul de dificil!) etimologia (unde a fost posibil, pentru că există şi în acest domeniu al lexicului românesc termeni cu etimologie nesigură sau necunoscută!). Pe lîngă o informaţie foarte bogată (bibliografia din carte cuprinde 102 titluri) şi un material bogat şi divers, autorul a ţinut seama, unde a fost cazul, şi de tradiţiile locale. În acest fel, el a realizat o monografie toponimică necesară, actuală şi valoroasă, atît în ceea ce priveşte fondul acesteia, cît şi referitor la ţinuta ştiinţifică, exemplară prin organizare şi claritate a expunerii. Se adaugă acestora foarte bunele anexe (hărţi şi fotografii), care reprezintă un auxiliar necesar al lucrării.
Desigur, ni se pare potrivită şi ne emoţionează dedicaţia volumului: “Întru slava lui Ştefan cel Mare şi Sfînt şi a urmaşilor săi”, iar concluzia cercetării sintetizează meritele incontestabile ale acestei cărţi de referinţă pentru zona cercetată: “Toponimia din Valea Trotuşului reflectă, aşadar, cu mijloacele lingvistice specifice sistemului numelor proprii, istoria, geografia, graiul şi viaţa spirituală a locuitorilor de pe aceste frumoase şi străvechi meleaguri româneşti” (p. 189). Prin metodă şi rezultate, cartea lui Ştefan Epure reprezintă o contribuţie de prim ordin şi un model de cercetare interdisciplinară a numelor de locuri româneşti.