Palatul Ghika

A fost ridicat în 1890 si poarta semnatura arhitectului Albert Galleron (cel care a proiectat Ateneul Român). Palatul este construit pe doua nivele apartinând eclectismului vremii care domina spiritul Europei Occidentale la sfîrsitul secolului XIX. Palatul este asezat într-un frumos parc si asa cum arata Ortensia Racovita în "Dictionarul geografic al judetului Bacau" din 1895 parcul avea o întindere de "40 falci" si "era unul din cele mai mari si frumoase gradini din tara". Continea "doua orangerii si o florarie, pline cu plante exotice din cele mai rare" si se mai aflau aici "cascade, havusuri, un lac mare si mai multe canaluripe care se umbla cu barca, insule cu pavilioane si chioschiuri... Parcul si palatul au fost resedinta familiei pâna în 1946, dupa care a primit numeroase destinatii care au dus la degradarea acestuia. În 1979 au avut lucrari de restaurare si amenajare. În palat functioneaza Muzeul de Etnografie si Arta "Dimitrie N.Ghika – Comanesti" cu piese etnografice din microzona Trotusului de munte ( Palanca-Dofteana ) si lucrari de pictura contemporana româneasca provenite din patrmoniul Muzeului de Arta-Bacau.
Marea familie Ghika – Comanesti apartine unei ilustre case princiare care, prin cei zece voievozi ai sai în Moldova si Tara Româneasca în cele 25 de domnii, a guvernat destinele celor doua tari românesti timp de 75 ani. Provenind din comunitatea românilor macedoni, ei au ajuns prin merite personale în înalte functii în imperiul Otoman, Moldova si Tara Româneasca. S-au afisat ca aparatori ai integritatii teritoriale si ai autonomiei Principatelor, ca reformatori ai structurii sociale si în egala masura ca promotori ai dezvoltarii culturale si istorice.
Opt mari personalitati având legaturi directe de sânge cu domnitorii mai sus amintiti au format din tata în fiu ilustra familie Ghika din Comanesti.
- Costachi Ghika ( Sulgearoglu ) –1742-1818, fiul Caterinei (Catincai) Ghika, sora domnitorului Grigore III Ghika, domnitor decapitat la 1777. A fost bunic domnitorului Voda Grigore V prin tatal acestuia Alexandru, fiul lui Costachi Ghika. A fost unchi domnitorului Alexandru Morutzi prin tatal acestuia Iordachi care a fost frate cu Costachi Ghika. Hatman si apoi Logofat, Costachi Ghika avea mare mosie pe Valea superioara a Trotusului, tinutul Bacaului, având curte întarita cu ziduri de piatra (în care curte a existat un frumos conac) în satul de razesi Leorda, în via cea mica de astazi (mai sus de strada Dorobanti) cartierul Leorda. De 30 de ani se judecau razesii din Leorda cu boierii Ghikulesti. În fruntea razesilor era starostele Serafim Mîndru. De 12 ori s-au înfatisat razesii cu jalba la divan si la Voda. Divanul a rânduit sapte cercetari, iar dreptatea a fost când a Ghikulestilor, când a razesilor din Leorda. La ultima înfatisare în fata divanului boieresc, razesii au pierdut procesul si au fost obligati la plata a 10.000 galbeni catre Hatmanul Costachi Ghika. Starostele Serafim Mândru a fost schingiuit la Iasi si apoi adus în satul Leorda de catre vatajeii agiei, unde l-au întins pe podul de la rascruce si l-au legat, sa-l vada tot satul si sa ia aminte sa nu mai cuteze împotrivire. Când erau mai amarâti razesii ca starostele va muri si satul va fi stramutat, le-a venit în ajutor haiducul Stefan Bujor cu haiducii sai, dându-le pungi cu galbeni însumând cei 10.000 galbeni datorati boierului, iar când boierul, vazând ca au bani, le-a cerut înca 2000 galbeni, au aparut din nou haiducii în frunte cu capitanul lor Bujor. Hatmanul Costachi Ghika, îngrozit de actiunea haiducilor din porunca capitanului scrise cu mâna lui tremurânda, pierzând slovele si mâzgalind hârtia, zapis la mâna razesilor ca si-a primit toata datoria si ca nu va mai cerca sa ia pamântul oamenilor din Leorda, sat razasesc vechi, de la Stefan cel Mare cum arata hrisoavele cu pecete si iscalitura. Costachi Ghika a murit în 1818 la Iasi, fiind înmormântat în cimitirul bisericii Sfântul Spriridon din incinta spitalului cu acelasi nume.
- Dumitrache Ghika, vistiernicul, fiul logofatului Costachi Ghika, (nu se cunoaste data nasterii), decedat în octombrie 1835 la Iasi. Palatul sau de la Iasi exista si astazi pe strada Copou, nr.3, proprietatea construita înca înainte de anul 1823. Vistiernicul Dumitrache Ghika (Dimitrie) este mentionat în Raportul nr.713 din iulie 1836 (desi nu mai era în viata) al privighetorului Ocolului Tazlaul de Sus, care este documentul de prima atestare a începutului extractiei carbunilor în zona Comanesti.
- Aga Nicu Ghika – Comanesteanul, fiul lui Dumitrache Ghika, nascut la Iasi în 1798 si decedat la Comanesti în 1853, fiind înmormântat în cavoul familiei Ghika din cimitirul Bisericii Sfântului Spiridon din Comanesti. Doctor în drept, a fost o figura foarte puternica a acestei familii, solicitat foarte mult în rândul tineretului revolutionar, mai ales în strainatate pentru evenimentele de la nivelul anului 1848.
S-a sinucis pentru niste încurcaturi financiare ale mosiei sau dupa o traditie „pentru ca a umblat dupa domnie la 1848” sau mai putin documentat este faptul ca si-a pierdut mosia la jocul de carti. A înfiintat la Iasi „Societatea medicilor si naturalistilor” în anul 1831. La moartea lui Aga Nicolae Ghika, uriasul domeniu de la Dofteana pâna la Palanca de cca 55.025 falci (81.707 ha) a ramas în indiviziune pentru cei cinci copii ai sai, pâna în 1872 când s-a trecut la împartirea în doua pe o directie perpendiculara pe Trotus în dreptul localitatii Ciobanus comuna Asau, dupa care fiecare fiecare jumatate a fost împartita în câte cinci trupuri rezultând astfel 10 trupuri de mosie, fiecare din cei 5 mostenitori primind un trup la vale si un altul în amonte dupa cum urmeaza:
1. Dimitrie N. Ghika – a primit trupurile Comanesti la vale, Palanca în amonte
2. Maria – Darmanesti si Brusturoasa
3. Eugen (Eugene) – Bratulesti si Agas
4. Nicolae – Dofteana si Beleghet
5. Gheorghe (Jorj) – Larga si Ciobanus
Dimitrie N. Ghica – Comanesteanu, fiul lui Aga Nicolae Ghika, s-a nascut pe 31 decembrie 1839 cu câteva ore înaintea fratelui sau geaman Eugen si a decedat la Comanesti în 1923 fiind înmormântat alaturi de tatal sau, sotia sa, fratele sau Eugen si fiul sau Nicolae, în cavoul familiei din cimitirul Bisericii Sfântul Spiridon, Comanesti. Doctor în drept al Universitatii din Berlin, prefect de Bacau, deputat în Parlamentul României, magistrat, a fost conducatorul expeditiei din Somalia (Africa) în anul 1895 împreuna cu fiul sau Nicolae de unde a adus nenumarate trofee de zoologie pe care le-a donat muzeului Grigore Antipa din Bucuresti, trofee din lumea botanicii care au ramas în stiinta fie purtându-i numele fie prin semnificatia patriotismului sau:
- Sporobolus ghikeea
- Crotolazia comanestianae
- Justitia romaniae
În anul 1900 a încheiat o conventie cu Joseph Rotter pentru exploatarea carbunilor din subsolul mosiei sale de la Comanesti.
Nicolae Iorga , calatorind înainte de anul 1918 pe Valea Trotusului, scrie urmatoarele rânduri: „Comanesti, mosie a familiei Ghika, [...] Castelul, o cladire noua, în mijlocul unei gradini foarte frumoase, se gaseste în fata garii smaltuite si încununate cu turnuri, care se pot admira mai mult decât locui si întrebuinta.”
Castelul si parcul au fost resedinta familiei Ghika – Comanesti pâna în anul 1946, dupa care au primit urmatoarele destinatii: 1950 – 1953 Scoala medie profesionala, 1953 – 1958 Scoala profesionala,
1958 – 1959 Liceu zi si seral, 1959 – 1970 Scoala generala, 1970 – 1984 Casa pionierului, din 1 decembrie 1983 Muzeul de etnografie si arta Dimitrie N. Ghika – Comanesti.
Eugen (Eugenie) N. Ghika – fiul lui Aga Nicolae Ghika, frate geaman cu Dimitrie N. Ghika – Comanesteanu s-a nascut la 1 ianuarie 1840 si a decedat în 1913, fiind înmormântat în cavoul familiei Ghika de la Comanesti. Figura antidinastica, a ajuns capitan de stat major sub comanda lui Abraham Lincoln în armata americana a Nordului din razboiul de secesiune. În anul 1869 a fost ales membru al parlamentului pentru judetul Bacau situatie în care a ramas pâna la moartea sa în 1913, fiind cel mai longeviv parlamentar (44 ani de viata parlamentara). O contributie deosebita a avut-o în problema revizuirii sau nu a cuprinsului art.7 din Constitutia României privind sustinerea influentei internationale contra României. Pentru retragerea motiunii antirevizioneste semnata de C. Ghika, Eugen Ghika, i.C. Negruzzi, P. Cazimir, C. Ciupercescu, N. Bloremberg, B.Conta si D. Rosseti-Tetcanu, Alianta israelita din România a oferit suma de 70.000 lei aur. A fost cumnat cu regele Serbiei, Milon Obrenovici prin casatoria sa cu sora acestuia Jean Caterine Kesca. A însotit pe tatal sau Dimitrie în expeditia stiintifica din Somalia în 1895 (foto), continuând-o de unul singur în Maroc, Sahara, în Statele Unite, Canada si Alaska, toate acestea soldându-se cu rezultate stiintifice de valoare recunoscuta.
S-a sinucis în anul 1921 pentru motive ramase neelucidate ca si bunicul sau Aga Nicu Ghika. Se pare ca Banca Nationala al carei guvernator era, fiind într-o situatie deosebit de grea datorita ingineriilor financiare ale genialului Stoian zis „Bancuta”, i-a cerut prin Tache Ionescu lui Nicolae Ghika ca pentru salvarea bancii sa-i remita polite personale în valoare de 30 milioane lei. O discutie penibila cu tatal sau Dimitrie care învinuindu-l ca-si ruineaza copii( 4 la numar) i-a cerut sa nu dea politele, a dus, se pare, la decizia lui Nicolae Ghika de a-si trage un glont în gura.
- Dimitrie (Dédé) Ghika – fiul lui Nicolae D. Ghika, nascut la Comanesti în anul 1903, decedat în 1973.
S-a casatorit cu Valentina, fiica Marthei Bibescu. Fiind surprinsi în tara la sfârsitul celui de al II- lea razboi mondial, au fost arestati. Dupa interventii disperate ale Marthei Bibescu la toate Forurile Internatioanle printre care si la conducatorul sovietic Bulganin, cei doi au primit vize de iesire din România la 2 august 1956, iar fratele lui Dede, Nicolae, fost sofer, a plecat si el în strainatate, tot la insistentele Marthei Bibescu catre generalul Charles de Gaulle care a vizitat tara în 1968.
- Ion Nicolae Ghika (John Nicolas) fiul lui Dede (Dimitrie Ghika) nascut la Paris în 1928, general al armatei Marii Britanii, director la Union Jack Club din Anglia. De educatia sa, s-a ocupat înca de la nastere Martha Bibescu, încercând sa-l faca sa-i împartaseasca gesturile, sa-i iubeasca prietenii peisajele preferate, scriitorii preferati. Martha Bibescu îsi contempla nepotul cu sânge de Napoleon.
Cei 8 reprezentanti de seama ai familiei Ghika – Comanesti au stralucit si prin sotiile lor sau prin fii lor.