Particularităţi ale climei locale.

Regimul termic se caracterizează prin temperaturi medii anuale ce variază între 3 grade şi 7 grade în toţi munţii din zonă şi 7-8,5 grade în Depresiunea Dărmăneşti, ajungând la 8,5-9,5 grade în zona subcarpatică din est.

Depresiunea Dărmăneşti se bucură de un climat de adăpost, caracterizat nu numai prin temperaturi medii anuale mai ridicate datorită fohnizarii maselor de aer ce vin dinspre vest, dar şi precipitaţiilor mai reduse, cauzate de acelaşi fenomen. O frecvenţă foarte mare o au inversiunile termice, prezente în lunca principalelor râuri ca şi Depresiunea Dărmăneşti. Acestea sunt un efect direct al curenţilor de aer descendenţi ce stagnează pe văi, îndeosebi în perioada rece a anului, şi care fac posibilă prezenţa unor fenomene hodrometrice cum ar fi brumele târzii şi timpurii, ceţuri, temperaturi mai scăzute decât în regiunile montane din jur.

În cazul Depresiunii Dărmăneşti, la aceasta contribuie şi masele de aer continental ce vin din estul Europei specifice provinciei climatice est-europene, care iarna pătrund prin şaua de la Moineşti şi provoacă o scădere cu câteva grade a temperaturii în regiunile joase din nord-estul depresiunii. Inversiunile termice sunt marcate în această regiune de inversiuni de vegetaţie, respectiv pe văile unde frecvenţa acestora este mare coboară mult etajul coniferelor, pentru ca la altitudini cu 100-200 m mai mari sa întâlnim făgetele şi uneori chiar gorunetele.

Un caz cu totul aparte îl reprezintă sudul Depresiunii Tazlău-Caşin, unde iarna masele de aer de origine euro-asiatică reuşesc în parte să escaladeze Culmea Pietricica, răsturnând curenţii dominanţi din vest şi nord-vest şi determinând formarea unui curent rece care înaintează pe Valea Oituzului până la sud de Munţii Nemira, de unde coboară spre Depresiunea Bârsei, manifestându-se ca un curent rece care provoacă scăderea simţitoare a temperaturii pe tot parcursul său.

Revenind la întreaga regiune, zilele cu îngheţ sunt în jur de 200, iar brumele încep în zona înaltă, îndeosebi pe văi, la sfârşitul lui septembrie şi persistă primăvara uneori până în a doua decadă a lunii iunie. Lunile cu temperaturi negative sunt peste şase în vârfurile muntoase cele mai înalte, scâzând până la trei în Depresiunea Dărmăneşti şi în Subcarpaţi. Primul îngheţ are loc la sfârşitul lunii septembrie în zona montană, întârziind aproape cu o lună în regiunile joase din est, iar ultimele se înregistrează la începutul lunii mai pentru munţii înalţi din vest şi ultima decadă a lunii aprilie pentru depresiunile mari de pe Valea Trotuşului şi din Subcarpaţi.

Temperatura medie a lunilor de vară este în jur de 17 grade în munţii cu altitudini de peste 1000 m şi 19 grade în Depresiunea Dărmăneşti şi Subcarpaţi. Luna cea mai căduroasă este iulie, în special ultima decadă a acesteia. Durata medie a perioadei cu temperaturi de peste 15 grade este de cca 80-100 zile, aceasta putând creşte simţitor în anii cu toamne lungi.. Anotimpurile de tranziţie (primăvara, toamnă) se bucură de un regim termic moderat, fără amplitudini prea mari de la o lună la alta. În lunile aprilie şi octombrie, temperatura medie variază între 6 grade în regiunile muntoase înalte şi 10 grade în regiunile mai joase din sud-est.

În cea mai mare parte a regiunii, intervalul cu temperaturi mai mari de 0 grade este de peste 250 de zile, ceea ce ne indică, sub acest raport, posibilitatea desfăşurării unor activităţi economice în bune condiţii, printre care economia forestieră, agro-pastorală şi turismul.

Regimul eolian. Din datele meteorologice înregistrate de staţiile din zonă rezultă că frecvenţa cea mai mare o au vânturile de vest (33,9 %), urmate de cele de sud-vest (17,1%), cele de sud-est (10,5%) şi est (9,2 %). Vânturile de nord şi nord-vest au frecvenţă mai mică (5,3 % şi respectiv 8,2 %) . Aerul este bine ozonat, iar briza de munte se simte nu numai în efectul inversiunilor termice, dar şi în purificarea aerului pe văi şi în bazinetele depresionare.